Resurse

 

Click on the slide!

Abonare Redesteptare prin Cuvant

Proiecte >> Redesteptare prin Cuvant

Citeste cate un capitol din BIBLIE in fiecare zi!

Mai mult...
Click on the slide!

Devotional 2013

Citeste Devotionalul de Tineret pentru 2013

Click on the slide!

Ofera un like paginii noastre de facebook

Hai sa fim prieteni si pe facebook!!!

Click on the slide!

Aboneaza-te aici

CliCK AICI - pentru a putea primi prin e-mail Devotionalul de Tineret 2013

Frontpage Slideshow (version 2.0.0) - Copyright © 2006-2008 by JoomlaWorks
19 Septembrie 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

SIMPATIC SAU REBEL?

Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. (Eclesiastul 11:9)

 

Citind istoria lui Absalom, constatăm că în prima parte a planului său de a-l înlătura pe tatăl său de la tron, era un personaj foarte simpatic. Era mereu printre oameni, justiția pe care o promova el era recunoscută ca fiind dreaptă de cei implicați, organiza, chiar și pentru motive banale cum ar fi tunsul, câte o sărbătoare pentru prietenii lui. Pe oricine ai fi întrebat care este cel mai vrednic dintre fiii lui David să ajungă rege răspunsul ar fi fost unanim: Absalom.

Numai că tot demersul lui de a fi simpatic față de popor nu era decât un mijloc de a slăbi puterea și influența tatălui său în popor. La scurt timp după perioada simpatică a vieții lui, Absalom a ajuns să comită lucruri oribile. De la a fi simpatic la a fi rebel a trecut în doar câteva zile. De fapt, dorința de a-l pedepsi pe tatăl său pentru moartea surorii sale era mobilul care îi alimenta atitudinea. Imaginea lui era a unui tânăr rebel, care vrea să se afirme. Până aici nu este nimic nefiresc. A făcut însă din răzvrătirea specifică vârstei cel mai înalt scop din viață, iar sfârșitul lui a fost unul total nedemn pentru un fiu de rege și în totală contradicție cu imaginea pe care și-o câștigase.

Trecem cu toții prin adolescență la fel ca Absalom. Așa am fost și noi, cei care acum dăm sfaturi; părinții noștri au avut și ei perioada lor de răzvrătire; la fel sunteți și voi, cei care citiți aceste rânduri; în același fel vor fi copiii voștri, despre care nici măcar nu vă imaginați că vor exista. Este modalitatea prin care ne înțelegem identitatea și prin care o afirmăm clar în fața tuturor. Până aici nimic nefiresc.

Dacă ești la vârsta adolescenței și nu simți nici un fel de sentiment de rebel, nu te îngrijora, poate încă nu a venit vremea lui. Nefiresc este să faci din comportamentul specific adolescenței scopul principal al vieții tale. Să alimentezi și să amplifici orice motiv de a etala răzvrătirea este cel mai nefireasc comportament cu putință! Vrem, atunci când suntem tineri, să fim respectați, să fim înțeleși, să fim acceptați, să fim luați în serios. În momentele cruciale însă, totul se reduce la a vrea să fi și atât. Atunci când Absalom atârna în crengile copacului, făr posibilitatea de a fugi mai departe, fără arme, fără sfătuitori, fără apărare, fără speranță, nu mai avea nevoie nici de tronul tatălui său, nici să se răzbune și, în general, de nimic altceva decât de viață. Din păcate pentru el, săgețile lui Ioab nu au fost de acord.

 

Rubin Atomei, Conferința Moldova

 
18 Septembrie 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

DE CE SĂ MAI AȘTEPȚI?

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. (Eclesiastul 3:11)

 

O relaţie este o suită de compromisuri, ordinea este cea în care aceste compromisuri pleacă de la o privire, un zâmbet (ce răspunde la o privire insistentă), apoi urmează un dialog, în care vorbești despre tine ca un alt compromis. După ce l-ai cunoscut pe celălalt dialogând, vine întâlnirea și tot așa, până când, după căsătorie, devine o relație completă, inclusiv sexuală.

Dacă faci ca obiectivul final să fie doar un act sexual, întreabă-te nu cumva ar fi mare păcat să ratezi gustul celorlalte etape şi să te arunci direct la final?

E ca şi cum te-ai opri direct la bomboana de pe tort, fără să guşti și să ştii ce gust avea tortul (nu merită să ratezi gustul tortului de la fiecare etaj doar pentru că ai ”halit” bombonica foarte  aromată din vârful tortului şi care de obicei are un gust total diferit de cel al tortului, indiferent ce tip de tort ai).

Dumnezeu a pus în noi mecanisme de autoreglare și control, suficient de bune pentru ca fiecare decizie să poată fi luată corect. Dorința Lui de curăție cu privire la relațiile noastre nu este un moft sau un capriciu prin care vrea să ne chinuie, ci este chiar modalitatea cea mai bună de a ne conduce la o construire a relației cu o altă persoană pe cele mai solide baze și cu cele mai bune șanse de fericire.

Din dragoste pentru noi El a pus savoare și minune în fiecare etapă a căutării noastre după celălalt în așa fel, încât să avem șansa descoperirii valorii celuilalt înainte de a porni pe un drum cu sens unic, acela al căsătoriei și relației fizice.

Dumnezeu nu vrea să nu ne simțim bine, ci vrea să nu regretăm după aceea.

 

Daniel Chirileanu, Director de Tineret, Uniunea Română

 
17 Septembrie 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

DACĂ DUMNEZEU ARE PLANUL LUI, DE CE SĂ MĂ MAI ROG?

Și orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui. (1 Ioan 3:22)

 

Se spune că Dumnezeu nu își schimbă Planul, nici chiar în urma rugăciunilor noastre. O fi așa sau nu?

Ei bine DA. Dumnezeu nu își schimbă PLANUL cu privire la noi, nici măcar datorită rugăciunilor noastre.

Atunci mai are rost să ne rugăm?

Deși s-ar putea să pară cam ciudat, răspunsul este DA.

Să înțelegem cum stau lucrurile.

Care este PLANUL lui Dumnezeu pentru noi? Biblia spune că planurile pe care Dumnezeu le-a întocmit și le-a avut în vedere încă de la crearea omului, sunt acelea de a dărui omului viața veșnică și fericirea.

Ce crezi, ar putea renunța Dumnezeu la acest plan, din orice motiv? Ar putea un părinte să renunțe la dorința de a-și vedea copilul fericit, doar pentru că acesta, în nepriceperea lui, îi cere ceva ce ar distruge chiar acest “plan”? Evident că nu.

Ce schimbă atunci rugăciunea dacă PLANUL nu? Ceea ce poate schimba rugăciunea omului este acțiunea lui Dumnezeu. Planul lui de a da viața veșnică și fericirea rămâne, dar, din pricina insistenței și rugăciunilor omului, Dumnezeu acceptă de multe ori să schimbe acțiunile Sale. Este ca și când, avem o destinație pe care o setăm pe un navigator GPS și pornim într-acolo. Însă pe drum, din motive de poftă pentru un suc sau nevoi diverse ori planuri secundare, ieșim de pe ruta principală și ne abatem, iar GPS-ul este nevoit să recalculeze traseul și să-l reconfigureze în funcție de situația creată. Destinația finală (PLANUL) rămâne.

Oare îți poți imagina de câte ori Dumnezeu a fost nevoit să reconfigureze traseul vieții tale?

 

Daniel Chirileanu, Director de Tineret, Uniunea Română

 
16 Septembrie 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

CÂT COSTĂ UN COPIL DE DUMNEZEU?

Îndată Belşaţar a dat poruncă, şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la gât şi au dat de ştire că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei. Dar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul haldeilor, a fost omorât. (Daniel 5:29,30)

 

Am citit odată despre un avocat care a fost mituit să falsifice actele necesare câștigării uni proces în urma căruia se alegea și el cu foarte mulți bani. Actele de corupție sunt pretutindeni. Începând cu vânzătorul de la tarabă și până la cercetătorii marilor universități. Nu mai puţin de 70% dintre respondenţii unui sondaj la care au participat peste 2.000 de cercetători americani, au recunoscut, sub anonimat, că modifică pe alocuri datele din lucrări. În cercurile celor bogați și cu influență circulă chiar expresia: „toți au un preț”, însemnând că orice om poate fi cumpărat.

Confruntat cu urmările propriilor fapte, Belșațar încerca să cumpere pe omul lui Dumnezeu și, odată cu el, propria-și viață. Dar cu cât poate fi cumpărat un copil al lui Dumnezeu?

Balaam a fost cumpărat cu bogații multe, Ghehazi cu un talant de argint și două haine de schimb, iar Iuda cu 30 de arginți.

Tu… ce preț ai? Cu cât ești dispus să te vinzi? O afacere profitabilă dar necinstită, niște ochi dulci dar imorali, un film deocheat, o țigară pentru un loc în mijlocul găștii sau poate jocurile de noroc…?

Pe Daniel nu l-au putut cumpăra, căci el a înțeles că tot ce oferă lumea aceasta pentru tine e la sub preț. Niște nimicuri poleite.

Dacă prețul arată de multe ori calitatea, înseamnă că lumea oferă puțin deoarece consideră că atâta faci. Și mulți sunt cei care se vând pe nimicuri pentru că nu-și cunosc adevărata valoare.

Există cineva însă, care știe exact cât prețuiește un om și de aceea n-a oferit nimicuri, ci prețul corect. La Golgota Fiul lui Dumnezeu n-a dat o parte ci TOT, viața Sa. Acesta este prețul corect, aceasta este valoarea ta. Nu te vinde cu nimic mai prejos și nimănui care oferă mai puțin! Ține la preț!

Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi, dar, robi oamenilor. (1 Corinteni 7:23)

 

Belean Adrian, pastor asistent- Conferința Banat

 
15 Septembrie 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

AI PIERDUT CEVA?

Şi Domnul a zis: “Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?” (Luca 12:42)

 

Anul trecut, cam pe la ora asta, după festivitatea de început de an școlar, am lăsat copiii pe mâna învăţătoarelor, neştiind că Învăţătorul meu îmi pregătea în numai câteva minute o lucrare de control mie, vechiului absolvent.

Să vezi!

Ieşind, paşii mă purtau spre casă, acompaniat de o gamă amplă de frământări şi griji pentru cei mici şi noul lor drum. Dintr-o dată, la intersecţia aleilor dintre blocuri m-am oprit, privind fără să cred ce vedeam: în faţa mea, parcă puse anume de o mână nevăzută, erau două bancnote de 50 Ron.

Au început să curgă întrebările: De când stau acolo? Ai cui or fi? De ce nu e nimeni în jur, şi, mai ales, ce să fac cu banii? Nu mă puteam bucura de paguba altuia, deşi în colţul gurii simţeam cum îmi încolţeşte în taină un zâmbet frivol. Am hotărât că voi căuta urgent răspunsuri la toate aceste întrebări, deşi pe ultima dintre ele parcă nu voiam cu nici un chip să mi-o mai pun. Dacă aş putea să ştiu măcar cine e păgubitul...!

După o vreme, în timp ce copiii se jucau în parcul din apropiere, l-am văzut. Era un tânăr, probabil liceean. Venea pe alee, mergând agale și privind în jos, mânat de fiorul unei posibile minuni. O minune care era în buzunarul meu, aşteptând deliberarea mea: îl întreb sau nu?! Dacă nu îl întreb voi trece pe lângă el, fără să mă poată acuza de ceva. Dacă îl întreb s-ar putea să-mi dea răspunsuri pe care zâmbetul meu frivol nu le dorea... Privirile ni s-au întâlnit şi atunci m-am auzit spunând:

- Ai pierdut ceva?

- Da...

- Ce ai pierdut?

- 100 de lei...

În clipa aceea, lupta dintre stihiile firii şi Duhul Domnului a atins apogeul. Îi mulţumesc Duhului că m-a biruit. I-am întins banii lăsându-l mirat, cât o pauză de notă întreagă, pentru minunea nesperată care i se întâmplase. L-am auzit, în timp ce mă îndepărtam, articulând cu greu, un stins dar convingător „mulţumesc”!

Să te întreb ceva: Cât de liniştit te poţi plimba pe aleile Pământului, având în buzunarul tău valori pe care cei pe lângă care treci le-au pierdut demult? Speranţă, prietenie, credinţă şi mai ales dragoste. Fă-ţi azi curaj să-i priveşti în ochi şi să-i întrebi: „Aţi pierdut ceva?” Spune-le că tu ai minuni care nu-s de-aici, de pe jos, ci vin de-acolo, de sus, dintr-un Paradis pierdut. De acolo de unde, coborând în curând, Învăţătorul îţi va spune: „MULŢUMESC!”

Dorin Cristea, pastor în Conferința Moldova

 
14 Septembrie 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

CE AM ÎNVĂȚAT CÂND AM AVUT DE DUS LA CAPĂT O LUCRARE PENTRU DUMNEZEU, AM OBOSIT, DAR NU ERA TIMPUL PENTRU ODIHNĂ?

Să nu obosim… căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. (Galateni 6:9)

 

Uneori suntem epuizați și am vrea să ne oprim din ceea ce facem, pentru că simțim că nu mai avem energie și nici plăcere pentru activitatea respectivă! Avem atunci două alternative. Te așteptai să spun una singură, nu? Odihna! Nu, una dintre cele două alternative este odihna, cealaltă este... continuarea muncii. Noi putem alege una dintre cele două, în funcție de șoapta pe care o auzim: El ne poate spune “oprește-te” (și e bine să-L ascultăm!) sau “continuă” (și e clar că va face o minune pentru noi, minunea de a ne fi El puterea de a merge mai departe).

Dacă dorința Lui pentru noi este să mergem înainte, ce ne poate ajuta să-L ascultăm?

- Certitudinea că, deși nouă ni se pare că nu mai putem, El ne va da puterea fizică necesară;

- Adevărul că, chiar dacă nu mai știm ce să facem, El știe și ne va învăța, pentru a ne descurca așa cum așteaptă El;

- Încurajarea că El ne consolează, ne poartă de grijă;

- Ideea că El ne ajută să ne mobilizăm și, de asemenea, ne ajută să ne putem depăși limitele fizice și emoționale, folosindu-se de îngerii Săi cei buni;

- Realitatea că oboseala (saturația) o să dispară ca în ceață – nu vom mai avea simțăminte negative, dacă le punem de partea Lui.

- La finalul acestei încercări, vom avea o nouă experiență cu Dumnezeu. Nu numai că am dus la capăt ceva ce El ne-a încredințat, cu încredere în devotamentul nostru! Chiar am reușit să devenim alții, pentru că descoperim o altă față a noastră: cea a celui care nu se dă bătut, ci ia resurse de la Tatăl Ceresc. Răsplata cea mare pentru noi nu va fi numai activitatea în sine, ci mai ales transformarea noastră în niște persoane curajoase, luptătoare, perseverente.

 

Bianca Timșa-Stoicescu

 
13 Septembrie 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

CE AM ÎNVĂȚAT CÂND AM AVUT DE DUS LA CAPĂT O LUCRARE PENTRU DUMNEZEU, DAR AM OBOSIT?

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. (2 Corinteni 4:16)

 

După orice muncă, oamenii obosesc. După munca cea mai istovitoare, după munca cea mai interesantă, oamenii sunt obosiți. Lucrul acesta se întâmplă și după ce Îl slujești pe Dumnezeu: ești obosit fizic sau emoțional (sau poate în ambele feluri!), ești descurajat că nu vezi rezultate pe măsura implicării sau că nu ești susținut în ceea ce faci.

Ca și atunci când privești toate principiile divine ca interdicții și începi să te depărtezi de un Tată care are prea multe pretenții și, atunci când ești obosit din cauza muncii la care El te-a chemat, poți să te înfurii pe El și să vrei să pleci cât mai departe de El. Sentimentele acestea există; ce poți face ca să scapi de ele?

În primul rând, este bine să te oprești pentru a te odihni. O pauză de la ceea ce faci îți va da și posibilitatea să te refaci sufletește și spiritual, dar îți va și arăta cât de mult înseamnă pentru tine ceea ce ai făcut - și îți mai dorești să faci.

În al doilea rând, trebuie să înveți ce înseamnă “să te odihnești”. Pentru că a sta într-un pat, dar a fi cu gândul acolo unde se întâmplă toate, nu înseamnă a te odihni, după cum doctorii spun că a face o pauză vocală nu implică numai tăcerea, ci și vorbitul în șoaptă și cântatul în gând! Așa că, stând în pat, nu te gândești la trecut, nu faci planuri de viitor, ci lași mintea ta să se elibereze de orice ar putea să o împovăreze și mai mult.

În al treilea rând, este timpul să te bucuri pentru ceea ce ai reușit până acum, să crezi că, prin ce ai făcut, Dumnezeu va lucra și va transforma vieți. Nu te gândi că ai fi putut face mai mult, că ești vinovat pentru că ai obosit. Pentru ceea ce a fost, indiferent de rezultat, bucură-te, căci aceasta înseamnă că ai avut un loc într-un plan atât de important al Universului, într-o misiune atât de dificilă cum este câștigarea de suflete.

În al patrulea rând, când va veni spaima că în lipsa ta nu se va duce nimic la capăt și nimeni altcineva nu va mai face ceva dacă nu ești tu, ai încredere că Dumnezeu din pietre face fiii Lui și că le va pune pe ele să vorbească. (Un angajat țâfnos meșterea ceva la o piesă și spunea: “Dacă n-aș fi eu, dacă n-aș fi eu, dacă n-aș fi eu...” Meșterul, trecând pe acolo, a continuat pentru a-l aduce cu picioarele pe pământ: “Dacă n-ai fi tu, ar fi altul!”) Lucrurile continuă și în lipsa noastră. Dumnezeu are grijă de planul Său!

Nu în ultimul rând, lecția relațională din această întâmplare este ca atunci când oamenii pornesc să întreprindă ceva să-i felicit, indiferent de stadiul lucrării. Eu m-am oprit într-un punct oarecare, fără ca totul să fie dus la capăt! Poate și ei, în ceea ce fac, nu termină ceea ce au început pentru că trec prin starea mea de acum, deci au nevoie de încurajare și de apreciere.

Bianca Timșa-Stoicescu

 
12 Septembrie 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

CE AM ÎNVĂȚAT CÂND AM AVUT DE DUS LA CAPĂT O LUCRARE PENTRU DUMNEZEU?

De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. (2 Corinteni 4:1)

 

Unii știu ce sarcină le încredințează Dumnezeu. Pentru cei care vor să lucreze unde îi trimite Tatăl Ceresc, 10 premise și concluzii:

- Pot face aceasta pentru că am talentul respectiv.

- Pot face aceasta pentru că e nevoie de împlinirea ei.

- Voi face aceasta, chiar dacă mi se pare că nu pot, pentru că Dumnezeu vrea să învăț ceva și să îmi dezvolt talentele.

- Să fiu cu totul acolo, devotată, să nu mă plâng dacă sarcina e prea grea pentru că asta ar însemna că mă plâng de El.

- Să cer ajutorul – fără orgoliu, relaționarea mă ajută și ajung și omul și lucrarea la Dumnezeu.

- În cazul unui rezultat foarte bun, succesul este pentru că El intervine pentru mine, chiar dacă am talentele necesare – sunt oameni cu mai multe talente decât mine, care nu vor avea succes, așa că singura explicație stă în ajutorul Lui ușor de perceput pentru mine, chiar dacă este invizibil pentru alții.

- Să accept că, chiar dacă nu e perfect ceea ce fac, El suplinește și lucrarea este spre slava Lui! Gustul amar că nu iese totul după cum aș visa eu sau nu are anumite rezultate nu are rost – dacă după o crucificare, care putea părea înfrângere, omenirea întreagă e salvată, sigur Dumnezeu poate întoarce orice spre binele lucrării.

- Să am răbdare – nu întotdeauna se rezolvă totul repede.

- Să fiu recunoscătoare pentru că m-a implicat pe mine în acea lucrare.

 

Bianca Timșa-Stoicescu

 

 

 
<< Început < Anterior 1 2 3 Următor > Sfârşit >>

Pagina 1 din 3