Resurse

 

Click on the slide!

Abonare Redesteptare prin Cuvant

Proiecte >> Redesteptare prin Cuvant

Citeste cate un capitol din BIBLIE in fiecare zi!

Mai mult...
Click on the slide!

Devotional 2013

Citeste Devotionalul de Tineret pentru 2013

Click on the slide!

Ofera un like paginii noastre de facebook

Hai sa fim prieteni si pe facebook!!!

Click on the slide!

Aboneaza-te aici

CliCK AICI - pentru a putea primi prin e-mail Devotionalul de Tineret 2013

Frontpage Slideshow (version 2.0.0) - Copyright © 2006-2008 by JoomlaWorks
02 Septembrie 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

CINE ȚI-A SPUS CĂ EȘTI GOL?

Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” (Geneza 3:11)

 

Te-ai visat vreodată că ești în public, fără nici o piesă vestimentară? Ce ai simțit? Vorba lui Creangă, rămas fără haine la scăldat: „intram în pământ de ruşine”.

Acest simțământ al rușinii însă, n-a existat dintotdeauna. Căci Scriptura spune că primii oameni „erau amândoi goi şi nu le era ruşine” (Geneza 2:25). Dar rușinea a apărut când „veşmântul de lumină care-i acoperea… a dispărut” (Patriarhi și Profeți, p. 58).

Atunci, ascuns prin grădină, omul aude întrebarea Creatorului: „Cine ţi-a spus că eşti gol?” Să tot cauți prin Biblie și nu vei descoperi că cineva le-a spus primilor părinți că sunt goi. Și totuși, chiar dacă n-a folosit exact aceste cuvinte, cineva tocmai acest lucru le-a spus.

Față în față cu „șarpele cel vechi”, omului i se prezintă o realitate distorsionată: Creatorul te menține la un statut inferior, dar dacă vei mânca din fructul interzis, vei ajunge într-o sferă mult mai înaltă a existenţei. Creatorul îți ascunde unele lucruri, dar, nesocotindu-i porunca, vei pătrunde într-un câmp mai vast al cunoștinței și, astfel, vei fi capabil de realizarea unei mai mari fericiri.

Cu alte cuvinte, diavolul i-a spus omului: ești jalnic, îngust, lipsit de înțelepciune și nefericit. Nu ai nimic din ceea ce ar trebui să aibă un copil al lui Dumnezeu… EȘTI GOL! Și, pentru că a crezut minciuna aceasta, omul a ajuns tocmai în situația de care voia să scape.

Și istoria se repetă. Deși Scriptura afirmă că „Toți care ați fost botezați pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos” (Galateni 3:27). Satan încearcă și azi să-i convingă pe copiii lui Dumnezeu că sunt goi și trebuie să nu mai depindă de El dacă doresc fericirea: nu poți să trăiești „la maxium” cu limbajul și hainele acestea „cuminți”! Nu poți fi apreciat fără strălucirea aurului! Nu ești pregătit pentru viața de adult dacă aștepți „până la căsătorie”! Și nu poți fi fericit ascultând de Dumnezeu! Însă, alegând această cale, vei ajunge tocmai în situația de care voiai să scapi.

Când vei auzi șoaptele acestea, adu-ți aminte de întrebarea: „Cine ți-a spus că ești gol?

 

Belean Adrian, pastor asistent – Conferința Banat

 
01 Septembrie 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

 

SUNT SAU NU SUNT?

Sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul. (Iona 1:9)

 

Îți aduci aminte de cuvintele acestea? Sunt cuvintele profetului lui Dumnezeu, spuse chiar în timp ce fugea de Dumnezeu. Iona, acest profet, avea o chemare sau, mai degrabă, o trimitere, dar el alege să își îndeplinească planurile sale, în loc de planurile lui Dumnezeu. Și totuși, încă se mai considera un om temător de Dumnezeu.

“Teama” aceasta înseamnă reverență, credincioșie, ascultare... Cum poate Iona să-i spună cârmaciului că se teme de Dumnezeu, când el tocmai fugea de Dumnezeu, neascultându-L? Oare suferea Iona de amnezie? Nu înțelegea el ce avea de făcut? Oh, nu...! Nu suferea nici de amnezie și știa foarte bine ce avea de făcut. Am impresia că acest profet ne este corespondent nouă. Am impresia că ne identificăm atât de mult cu el și nu ne dăm seama că “ninivenii” pierd viața veșnică din caza mea și a ta.

Nu contează ce ești sau cine ești, tu ești copilul lui Dumnezeu și vreau să te întreb în dimineața aceasta: planul care ți l-ai făcut pentru ziua de azi, se potrivește cu planul Său?

P.S. Dacă nu, nu uita că Dumnezeu va trimite o furtună și vei fi aruncat în mare, dar, în mila Sa, poate îți va mai acorda încă o șansă.

“Nimeni nu trebuie să-şi modeleze identitatea după aceea a vreunui alt om. Toţi trebuie să acţioneze personal, conform poruncilor propriilor conştiinţe. Cât priveşte responsabilitatea şi influenţa noastră, suntem răspunzători faţă de Dumnezeu pentru că ne tragem viaţa de la El. Pe aceasta n-o obţinem din fiinţa umană, ci numai de la Dumnezeu. Suntem ai Lui prin creaţie şi prin răscumpărare. Nici măcar trupurile noastre nu ne aparţin, ca să le tratăm cum ne place, să le deteriorăm prin obiceiuri care duc la degradare, făcând imposibilă slujirea desăvârşită faţă de Dumnezeu. Vieţile şi toate capacităţile noastre Îi aparţin. El are grijă de noi în fiecare moment; El păstrează mecanismul viu în acţiune; dacă am fi lăsaţi o singură secundă să îl ţinem singuri în funcţiune, am muri. Depindem total de Dumnezeu.” (Dietă și hrană, p. 56)

Andrei Eugen Pop, student la Institutul Teologic Adventist

 

 

 

 
31 August 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

…RUCSACUL DRUMEȚULUI

Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6,33)

Atunci când își începe viața, copilul are pumnul strâns, dar palmele goale. Pe masură ce anii trec, adună lucruri, umplându-și mânuțele mici, până când nu-i mai sunt destul de încăpătoare. Atunci, pregătindu-se de școală, unde va avea mai multe de strâns, își pregătește cu grijă ghiozdanul. În timp însă, și acesta se mărește, pentru că sunt multe lucruri pe care le adună pe parcursul drumului, crezând că sunt importante. Umează adolescența și studenția, când nu-i mai sunt suficiente spațiile de până atunci și tânărul își ia la îndemână rucsacul…

La un moment dat, se oprește din drum, înțelegând că devine insuportabil să cari atâtea lucruri. Cântăresc prea mult și, în plus, realizează că nu are nevoie de toate! Și iată, are șansa de a alege. Să se așeze pe marginea drumului, așteptând ajutorul cuiva, e destul de dificil, deoarece toți ceilalți care vor trece pe acolo vor avea, și ei, proriul bagaj și, astfel, riscă să își petreacă tot restul vieții așteptând. Sau poate alege să diminueze greutatea, eliminând ceea ce nu le folosește. Dar oare ce ar trebui să arunce?

Mai întâi, își face un inventar, pentru a vedea ce se ascunde în rucsac. Prietenie, bunăvoință, iubire, amabilitate, altruism, bucurie, speranță… Așa ar fi foarte bine! Este suficient, dar este ciudat că acum nu i se mai pare deloc greu rucsacul! Însă va descoperi că e și altceva, care cântărește destul de greu. Și astfel, el se forțează să scoată afară mânia, care vai, cât cântărește! Încăpățânarea și spiritul de răzvrătire, care, și el, atârnă greu! Continuă să scoată afară neînțelegerile, teama, pesimismul, descurajarea, tristețea…

Aproape că îl trăgea în jos această parte a bagajului... Oare va mai rămâne cu ceva…? Acum el scoate afară cu toată puterea ceva ce era ascuns sub mormanul de inutilități. Undeva, dedesubtul tuturor, era zâmbetul, care rămăsese sub celelalte, gata să fie sufocat de mulțimea celorlalte lucruri. Atât de adânc îngropat între ele, încât nu-i de mirare că nu-l mai găsise și uitase să-l folosească. Scoate cu grijă un zâmbet, apoi mai scoate unul și încă unul și iată că, la urmă, dă de fericire. Acum nu mai are decât să-și pună înapoi răbdarea, puterea, curajul, entuziasmul, responsabilitatea, buna dispozitie, bunătatea, speranța, echilibrul…

Acum bagajul lui e gata, îl poate folosi din nou; poate porni din nou la drum. Din când în când va fi, totuși, nevoie să se oprească iar și să verifice dacă nu cumva a mai adunat în rucsac lucruri rele sau nefolositoare. În definitive drumul tânărului prin viață e lung și nu merită să care poveri inutile sau să se încarce cu nimicurile lumii…

 

Marina Duca, 20 de ani

 
30 August 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

…A DOUA VENIRE

De aceea, îţi voi face astfel, Israele – şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele! (Amos 4:12)

 

Unul dintre textile din Sfânta Scriptură pe care le îndrăgesc foarte mult este cel din Ioan 14:1-3: “Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”

Aceasta este declarația personală a Domnului Isus, iar ființele cerești, vorbind despre același eveniment, mărturisesc: “Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” (Faptele Apostolilor 1:11)

Apostolii Noului Testament îndreaptă trăirile și profețiile vremurilor sfârșitului către cea mai așteptată etapă a existenței Planetei Pământ: a doua venire: “Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4:16,17)

Cât de des ne gândim la acest subiect culminant al istoriei mântuiri? Atunci când ți-ai făcut planurile pentru viitor, ai luat în calcul că Isus revine? Știu că fiecare visează o familie, o carieră, și multe alte realizări… nu e nimic rău în asta. Dar te întreb: ți-ai plănuit să mergi în cer? Căci, dacă pentru toate celelalte ne facem planuri, să nu credem că pentru cer ne putem pregăti fără un plan bine stabilit. Este a doua venire pe lista așteptărilor tale?

Declarațiile Domnului Isus și ale tuturor martorilor Bibliei se vor împlini și fiecare se va întâlni cu Dumnezeul său. Pentru tine cine este Dumnezeu?

Pentru astăzi poți alege ce este mai important și care dintre planurile tale pot fi corelate cu veșnicia. Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău! Fă-ți planuri să mergi în cer!

 

Daniel Oncea, capelan la Liceul Teologic Adventist “Ștefan Demetrescu”

 
29 August 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

…GUSTURI VESTIMENTARE

Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. (Matei 6: 28,29)

 

Azi vreau să-ți vorbesc despre îmbrăcăminte. Știu cât de diferiți suntem și cât de diverse sunt părerile. Dar vreau să-ți amintesc că pe unde treci tu azi, am trecut și noi ieri. Și, fie că vei crede sau nu, te înțelegem. Noi știm că și în materie de îmbrăcăminte – ca în multe alte domenii – ceea ce face diferența e vârsta. Nu, nici gusturile, nici cultura, nici tendințele. Ceea ce ne influențează este… vârsta.

Un articol vestimentar perfect moral și care ție îți place, poate la fel de bine să nu mi se potrivească mie doar din cauza vârstei. Și asta nu înseamnă neapărat că e imoral, ci doar nepotrivit pentru mine. Îmbrăcămintea mea nu trebuie să fie demodată ca să nu ți se potrivească. E suficient să fie tipică vârstei mele, ca să devină inadecvată anilor tăi…

Dacă nu sunt prea multe doamne de vârsta a doua care se îmbracă adolescentin, sunt, în schimb, prea multe adolescente care grăbesc maturizarea și forțează nota prin îmbrăcăminte neadecvată vârstei lor. Acesta este un lucru de care îți recomand să ții cont atunci când îți alegi hainele. Și… de încă ceva. De părerea LUI!

Așa că, dacă te-ai temut că și azi vei fi apostrofat/ă pentru îmbrăcăminte, că “iar pun părinții placa”, te-ai înșelat. Sunt aici ca să-ți transmit că părinții înțeleg perfect, însă își doresc ca fii și fiicele lor să fie pe placul Domnului. Dacă-ți plac crinii, înseamnă că-ți vor plăcea și sfaturile vestimentare pe care ți le va da Maestrul Designer!

Elena Pașcu

 

 

 
28 August 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

…PERSEVERENȚĂ

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. (2 Corinteni 4:16)

 

Edmund Hillary a fost primul om care a escaladat muntele Everest. În 29 Mai 1953 a atins cel mai înalt vârf muntos din lume. Deși a fost răsplătit pentru eforturile sale, în cartea sa, “High Adventure”, Hillary descrie procesul prin care a trebuit să treacă și subliniază importanța creșterii în drumul spre succes. “Am avut de crescut până să ating succesul”, spune el.

În 1952 încercase să urce pe muntele Everest, dar eșuase. Câteva săptămâni mai târziu, un grup de englezi l-a rugat să le adreseze câteva cuvinte celor care-l așteptau cu sufletul la gură. Hillary a pășit pe scenă în aplauze furtunoase. Audiența recunoștea încercarea sa de a atinge excelența, dar Edmund Hillary se considera un eșec. S-a îndepărtat de microfon și a înaintat până pe marginea platformei.
A ridicat pumnul către o poza a muntelui și a spus cu voce tare: “Everestule, tu m-ai învins prima dată, dar eu te voi învinge data viitoare, pentru că tu ai crescut deja cât ai putut să crești, dar eu încă mai cresc!” Și, într-adevăr, în anul următor, Edmund Hillary și-a atins țelul, cucerind Everestul.

În viață aproape nimic din ce este valoros nu se obține fără efort, fără sacrificiu și fără perseverență. Poate tocmai acestea acordă valoare țintei tale. Dacă ai eșuat în încercările tale de a-ți atinge țelul, nu renunța. Perseverența îți garantează succesul.

“Rămâne ca voi, tineri şi tinere, să hotărâţi dacă veţi deveni demni de încredere şi credincioşi, pregătiţi şi hotărâţi să luaţi o decizie dreaptă în orice împrejurare… Integritatea, fermitatea şi perseverenţa sunt calităţi pe care toţi trebuie să caute să le cultive cu seriozitate; ele îl îmbracă pe posesorul lor cu o putere irezistibilă — o putere care-l face tare în a face binele, tare în a rezista răului, tare în a suporta duşmănia.” (Solii către tineret, p. 415)

 

 
27 August 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

…PORTRET DE FAMILIE

Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora, împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui! lui! (Mica 7:6)

 

Acesta este cel mai sumbru portret de familie pe care mi-l pot imagina. În mod normal, suntem obișnuiți să spunem că cel mai mult ne iubim familia, rudele, pe cei apropiați și abia apoi vin prietenii, cunoștințele, vecinii și așa mai departe, cercul se lărgește…

În mod paradoxal însă, când primim musafiri, punem deoparte hrana cea mai bună pentru ei (și avem grijă să le menționaăm celor de-ai casei să nu cumva să se atingă de desert înainte să sosească oaspeții); punem așternuturile cele mai bune pe paturi și facem cea mai detliată curățenie atunci când vin alții. De asemenea, suntem mai atenți când stăm de vorbă cu străinii și mai lipsiți de maniere când e vorba de ai noștri; ne permitem să le arătăm fața noastră acră sau să fim iritați de oboseală în relație cu membrii familiei, în timp ce ne dăm toată silința să păstrăm fața senină și zâmbetul cel amabil câtă vreme suntem în preajma celorlalți. Ne îmbrăcăm cel mai special și ne parfumăm cu parfumul ce mai scump atunci când ieșim în oraș (evident, pentru alții), iar acasă uităm să schimbăm toată ziua pijamaua și să ne aranjăm măcar părul. Dar, în tot acest timp, susținem sus și tare că cea mai importantă pentru noi este… familia.

N-ai vrea să oferi familiei un alt tablou? N-ai vrea să le oferi celor dragi prilejul să descopere cele mai sensibile laturi ale tale și să se bucure de cele mai frumoase calități ale tale? Ei sunt cei dintâi pe care Dumnezeu ți i-a încredințat și ar fi păcat să fie cei din urmă care se bucură de ceea ce ești sau poți tu cu adevărat. Dă ceea ce ai mai de preț în favoarea familiei tale și investește valoarea cea mai mare în ei. Sunt singurii care-ți rămân întotdeauna aproape și te iubesc necondiționat!

Valentin-Cristian, 19 ani

 
26 August 2014 PDF Imprimare Email
DevotionalTIN - Devotional 2013

…FALS ÎN DECLARAȚII

Ea i-a zis: „Cum poţi spune: „Te iubesc!”, când inima ta nu este cu mine? (Judecători 16:15)

Falsul în declarații este o încălcare a codului penal, care, conform legii din țara noastră, se pedepsește cu amendă sau închisoare de la trei luni la doi ani. El reprezintă o “declarare necorespunzătoare a adevărului, făcută unui organ sau instituții… în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul…”

Ce-ai zice dacă într-o căsnicie, în fața altarului, cei doi și-ar jura fidelitate și iubire veșnică, iar apoi unul dintre ei s-ar ține de cuvânt, până în cele mai mici detalii, în vreme ce cealaltă persoană i-ar produce zilnic suferință partenerului de viață? Pare o ipostază care stârnește reacții, dar, înainte să aruncăm cu piatra, trebuie să recunoaștem că fiecare am făcut la fel cu Dumnezeu.

El ne-a declarant iubirea Lui nestrămutată și fără echivoc: “Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îți păstrez bunătatea Mea” (Ieremia 31:3); “Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.” (Isaia 54:10). În ciuda atitudinii noastre de continuă necredincioșie față de El, Dumnezeu este hotărât să nu renunțe la noi: “dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;” (Psalmii 89:33)

Este momentul să facem o retrospectivă a legământului nostru cu El, a modului în care i-am rămas și noi credincioși. Te întreb: când i-ai făcut ultima dată o declarație de dragoste lui Dumnezeu? Te-ai ținut de cuvânt, atunci când ai promis să-I fi credincios toată viața? Sau eu și cu tine am făcut la fel ca Petru, care s-a lăpădat de El, ca Toma, care nu L-a crezut și ca Iuda, care l-a vândut? “Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi” (1 Ioan 3:16). Dragostea noastră pentru El este vizibilă?

Într-un mod sau altul, public, la botez sau doar în inima noastră înaintea Duhului Sfânt, i-a promis lui Dumnezeu inima și dragostea noastră. Cum rămâne cu această declarație? I-am rămas credincioși sau ne facem vinovați de fals în declarații? Suntem pasibili de pedeapsă? Nu de alta, dar pedeapsa pentru fals în declarația de iubire față de Dumnezeu se pedepsește cu 1000 de ani re închisoare!

 

“O religie nepracticată nu este o religie veritabilă.”(Solii către tineret, p.60)

 

 

 
<< Început < Anterior 1 2 3 Următor > Sfârşit >>

Pagina 1 din 3